Un sms ...

Un mesaj simplu. Cateva cuvinte aruncate. Nu spuneau mare lucru. Sau poate spuneau totul. Faptul ca ea reuseste sa ma identifice in orice colt al existentei ei, uneori chiar din neant, imi spune ca eu inca exist. Exist acolo unde este cel mai important sa fiu chiar daca sunt absent din propria mea existenta ...

Intr-un fotoliu ...

un om statea inlemnit cu tigara in coltul gurii. Nimic nu schita pe chipul sau suferinta. Era o noapte senina in camera iar razele lunii alungau intunericul. In boxe se auzea o melodie. O melodie trista. Despre inimi si diamante. Omul statea in continuare impietrit in fotoliu pe cand melodia ii mangaia auzul. Nimic nu il clintea din loc. Era o melodie despre inimi si diamante. O melodie despre trecut si imposibil.

A ramas la fel. Undeva tarziu, intr-o noapte rece si neagra, intr-o boxa stricata, suna o melodie. Undeva, intr-un fotoliu, un om asculta o melodie despre inimi si diamante. Iar el nu este decat piatra ...

In loc de altceva ...

Este important ca pana la 25 de ani sa stii ca nimic din ceea nu s-a intamplat, nu s-ar fi intamplat niciodata.