...
Cand cineva mi-a spus ca nu pot trai fara aer mi-am tinut respiratia. Imi era complicat sa il cred insa la indemana sa incerc. Si dintr-o data am simtit ca nu mai pot. O senzatie de nevoie care te arde pana in talpi. Din nou si din nou si din nou... Mi-am desclestat mainile de pe nas si pufaiam inegal aerul pe nas, pe gura de parca ultimul strop de aer statea in fata mea.
Cand cineva mi-a spus ca nu pot trai fara iubire am incercat sa nu iubesc. O zi, doua, trei...STOP. Imi taram agale picioarele pe strada, prin praful de pe asfaltul garii, prin tren, pe dealuri si uneori in aer. Au trecut luni. Fara iubire, fara nimic. Si totusi traiesc. Nu pentru ca oamenii pot trai fara iubire. Ci pentru ca in paralel cu viata normala poate exista orice care sa simuleze trairea.
Concluzia? Inima poate trai fara iubire insa fara aer e in zadar. Ce pacat ca sufletului ii este indiferent aerul ...
Cand cineva mi-a spus ca nu pot trai fara iubire am incercat sa nu iubesc. O zi, doua, trei...STOP. Imi taram agale picioarele pe strada, prin praful de pe asfaltul garii, prin tren, pe dealuri si uneori in aer. Au trecut luni. Fara iubire, fara nimic. Si totusi traiesc. Nu pentru ca oamenii pot trai fara iubire. Ci pentru ca in paralel cu viata normala poate exista orice care sa simuleze trairea.
Concluzia? Inima poate trai fara iubire insa fara aer e in zadar. Ce pacat ca sufletului ii este indiferent aerul ...
...
oricat de mult as vrea sa scriu despre iubire, imi este imposibil.
Nu pentru ca nu as avea ce scrie ci pur si simplu pentru ca in aceste momente nu cred ca este recomandat sa-mi amintesc ca exista iubire ...
Nu pentru ca nu as avea ce scrie ci pur si simplu pentru ca in aceste momente nu cred ca este recomandat sa-mi amintesc ca exista iubire ...
Despre iubire si nu numai ...
Cand am crezut ca am iubit cum nu am mai facut-o niciodata, mi-am luat o palma. Am iubit crezand ca niciodata nu voi mai iubi la fel. Dimpotriva. Astazi iubesc cum nu am mai iubit niciodata. Insa imi este frica sa mai afirm ca nu voi mai iubi niciodata asa.
Stiam ca iubirea ii regenerabila insa nu credeam ca se poate inmulti. Matematic iubirea mi-a dat toate calculele peste cap. De ce ? Pentru ca iubesc pe cine nu ar trebui sa iubesc. Pentru ca iubesc o persoana cu care am facut tot ce fac indragostitii. Iar apoi a plecat. Insa cand faceam toate acestea nu o iubeam. Simt ca iubirea a venit dupa relatie. Ceea ce nu se intampla prea des in viata.
Iubirea a venit dupa iubire.
Prea tarziu.
Stiam ca iubirea ii regenerabila insa nu credeam ca se poate inmulti. Matematic iubirea mi-a dat toate calculele peste cap. De ce ? Pentru ca iubesc pe cine nu ar trebui sa iubesc. Pentru ca iubesc o persoana cu care am facut tot ce fac indragostitii. Iar apoi a plecat. Insa cand faceam toate acestea nu o iubeam. Simt ca iubirea a venit dupa relatie. Ceea ce nu se intampla prea des in viata.
Iubirea a venit dupa iubire.
Prea tarziu.
...
...Nu de indragosti de cineva care este indragostit. Nu vei reusi. Legaturile umane nu se depreciaza niciodata. Uitam, murim. Insa niciodata... niciodata nu vom reusi sa cucerim o inima deja cucerita.
Acolo nu mai este pentru ce lupta.
Acolo s-a luptat si s-a castigat.
Pana nu se vor termina laurii de luat, inima ramane pustie.
Acolo nu mai este pentru ce lupta.
Acolo s-a luptat si s-a castigat.
Pana nu se vor termina laurii de luat, inima ramane pustie.
...
Nu am invatat pana acum o singura lectie: aceea ca oamenii mor de mult mai multe ori intr-o viata decat pot observa cei din jur. Mori de fiecare data cand ai pierdut iubirea, mori de fiecare data cand ai pierdut vise, mori de fiecare data cand simti ca maine nu va mai fi niciodata la fel cum era.
Moartea nu a fost niciodata instantanee. Ea este un proces care se intinde pe parcursul unei vieti. Mori treptat, calm chiar, in fiecare secunda. Mori cu fiecare lupta pierduta, cu fiecare iubire uitata.
Moartea nu a fost niciodata instantanee. Ea este un proces care se intinde pe parcursul unei vieti. Mori treptat, calm chiar, in fiecare secunda. Mori cu fiecare lupta pierduta, cu fiecare iubire uitata.
...
Oamenii vin si pleaca. Pe unii ii vedem o clipa, pe altii o vesnicie. Ca niste trenuri prea grabite, unii trec pe langa altii ca intr-o gara unde ai asprul sentiment ca toti iti sunt necunoscuti chiar si atunci cand fiecare in parte este o parte din tine.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)