Singurătate...

Singurătatea în mijlocul oamenilor este la fel de rece precum o pată albastră pe o pânză roşie....

De iarnă...

Înaintam cu greu prin zăpadă. Viscolea sălbatic şi zăpada mă înghiţea încetul cu încetul...

Vântul şuiera prin scândurile gardului şi drumul mă dobora.

Dintr-o dată, undeva, se auzi o voce... Era o voce caldă. Am tresărit şi m-am îndreptat spre acel sunet. Înaintam tot mai greu şi zăpada îmi intra în ochi făcând drumul imposibil.

Sunetul se auzea tot mai aproape...

Am păşit încet spre "voce"...

Printre crengile nucului am zărit-o. Se uita spre mine şi cânta... Agale... Într-un ritm hipnotizant... Încercam să îmi mişc mâinile, picioarele dar nu mă ascultau...

Încremenisem...

Dintr-o dată am auzit telefonul... O nouă zi începea ...