...

...Nu de indragosti de cineva care este indragostit. Nu vei reusi. Legaturile umane nu se depreciaza niciodata. Uitam, murim. Insa niciodata... niciodata nu vom reusi sa cucerim o inima deja cucerita.
Acolo nu mai este pentru ce lupta.
Acolo s-a luptat si s-a castigat.
Pana nu se vor termina laurii de luat, inima ramane pustie.

...

Nu am invatat pana acum o singura lectie: aceea ca oamenii mor de mult mai multe ori intr-o viata decat pot observa cei din jur. Mori de fiecare data cand ai pierdut iubirea, mori de fiecare data cand ai pierdut vise, mori de fiecare data cand simti ca maine nu va mai fi niciodata la fel cum era.

Moartea nu a fost niciodata instantanee. Ea este un proces care se intinde pe parcursul unei vieti. Mori treptat, calm chiar, in fiecare secunda. Mori cu fiecare lupta pierduta, cu fiecare iubire uitata.

...

Oamenii vin si pleaca. Pe unii ii vedem o clipa, pe altii o vesnicie. Ca niste trenuri prea grabite, unii trec pe langa altii ca intr-o gara unde ai asprul sentiment ca toti iti sunt necunoscuti chiar si atunci cand fiecare in parte este o parte din tine.

Daca ploaia s-ar opri ...

si din cer n-au sa mai cada ...vise ... stele-ar rasari ...

...

Atat de trist intr-o noapte asa de rece.
Atat de singur intr-o lume plina de praf.
Atat de indragostit de nimic.

Intre ...

Nu are rost sa-ti irosesti existenta efemera pentru a lupta pentru binele celor multi. Prostii mor pentru ideile celor mari. Asa spune maxima. Traiti pentru voi. Este destul.

Un sms ...

Un mesaj simplu. Cateva cuvinte aruncate. Nu spuneau mare lucru. Sau poate spuneau totul. Faptul ca ea reuseste sa ma identifice in orice colt al existentei ei, uneori chiar din neant, imi spune ca eu inca exist. Exist acolo unde este cel mai important sa fiu chiar daca sunt absent din propria mea existenta ...

Intr-un fotoliu ...

un om statea inlemnit cu tigara in coltul gurii. Nimic nu schita pe chipul sau suferinta. Era o noapte senina in camera iar razele lunii alungau intunericul. In boxe se auzea o melodie. O melodie trista. Despre inimi si diamante. Omul statea in continuare impietrit in fotoliu pe cand melodia ii mangaia auzul. Nimic nu il clintea din loc. Era o melodie despre inimi si diamante. O melodie despre trecut si imposibil.

A ramas la fel. Undeva tarziu, intr-o noapte rece si neagra, intr-o boxa stricata, suna o melodie. Undeva, intr-un fotoliu, un om asculta o melodie despre inimi si diamante. Iar el nu este decat piatra ...

In loc de altceva ...

Este important ca pana la 25 de ani sa stii ca nimic din ceea nu s-a intamplat, nu s-ar fi intamplat niciodata.

One more try ...

O melodie, un remix. Nu am reusit sa inghet decat o clipa din imensul moment la care visam. Cat timp, cat spatiu intre mine si ea. Si totusi... Cata asteptare.

Zorii ma prind iarasi inghetat asemeni melodiei ce canta in surdina. Ma vad iarasi. Cald. Pamant. Eu.

Daca ar fi sa-mi cumpar ceva care sa-mi aminteasca de ea ar fi ... nu stiu. Ii pur si simplu de neinteles ceea ce era necesar sa inteleg din prima clipa.

Stiu! Timpul nu se scurge. Noi adormim in loc sa traim fiecare clipa. Nefericirea de a fi este oricum mai mult decat oricare alta forma de existenta. Sunt fericit si in cele mai deznadajduite momente. Fericit pentru ca nu am uitat Steaua.

Undeva, pe un camp in noapte, caruta imi legana corpul. Nu aveam nevoie de mai mult. Aveam speranta. Deasupra Lumini. Cata nevoie de tacere. De lumina. De ea.