un om statea inlemnit cu tigara in coltul gurii. Nimic nu schita pe chipul sau suferinta. Era o noapte senina in camera iar razele lunii alungau intunericul. In boxe se auzea o melodie. O melodie trista. Despre inimi si diamante. Omul statea in continuare impietrit in fotoliu pe cand melodia ii mangaia auzul. Nimic nu il clintea din loc. Era o melodie despre inimi si diamante. O melodie despre trecut si imposibil.
A ramas la fel. Undeva tarziu, intr-o noapte rece si neagra, intr-o boxa stricata, suna o melodie. Undeva, intr-un fotoliu, un om asculta o melodie despre inimi si diamante. Iar el nu este decat piatra ...
Un comentariu:
superba incremenire, superba...
Trimiteți un comentariu