Oamenii vin si pleaca. Pe unii ii vedem o clipa, pe altii o vesnicie. Ca niste trenuri prea grabite, unii trec pe langa altii ca intr-o gara unde ai asprul sentiment ca toti iti sunt necunoscuti chiar si atunci cand fiecare in parte este o parte din tine.
Un comentariu:
Postarea ta mi-a amintit de un citat : Murim cu fiecare clipă, murim şi lăsăm în urma paşilor noştri morminte de amintiri -Andreea Trifu. Îmi place ce-ai scris .Eu cred că dacă faci lucrurile superficial ,fără să le simţi ,de ruşinea cuiva sau obligat ,o data cu clipele a murit şi o parte din tine .Şi aşa ,adunându-se totul te transformi într-un om gri . Incepi să te cauţi în cameră ,afară sau în tine .Te găseşti doar atunci când faci ce simţi ,ce-ţi place .Până atunci ,eşti mort.
Trimiteți un comentariu