Scrisoare din azil (III)

Te-am visat...
Nu o dată, nu de două ori...
De o mie!

Îţi scriu mereu despre faptul că te visez. Vis, visare, vise ...

Mai contează oare o clipă de nebunie într-un loc în care nebunia este ceva normal?

E primăvară! O primăvară tuberculoasă cu flori de ceară la geam.

Exişti? Nu ştiu dacă mai trebuie să scriu ceva pe acest  plic. O adresă, un nume?

O adresă spre nicăieri.

Fiecare scrisoare pentru tine, iubita mea, este o scrisoare pentru mine.


Niciun comentariu: