My love...

De noapte...

Ai avut vreodată sentimentul că te sufoci? Că dintr-o dată aerul nu mai reprezintă nimic?

Că simţi undeva, în capul pieptului că te arde?

Ai simţit vreodată că eşti depăşit de cineva mai rapid decât tine iar picioarele nu te mai ajută deloc?

Ai simţit vreodată focul? Focul ăla care îţi arde pielea pana la oase, până nu mai poţi respira?

Ai simţit vreodată că eşti singur? Singurătatea specifică unei peşteri umede unde nici lumina dar nici întunericul nu reprezintă ceva.

Ei bine, dacă ai simţit toate acestea atunci ai trăit.

Precum focul arde lemnele aşa ardem noi în vîltoarea existenţei.

Pentru că a trăi înseamnă a arde.

Daca...

Daca...

...as intalni-o accidental as innebuni!

...as uita-o m-as uita pe mine insumi!

...intr-o zi nimic nu ar conta m-as gandi la ea si atunci totul ar avea sens!

...ochii ei verzi ar fi albastrii nu ar conta si m-as pierde in ei!

...intr-o zi m-as pierde gandul la ea m-ar gasi!

...intr-o zi as uita-o inseamna ca nu am iubit-o niciodata!

...intr-o zi m-as uita inseamna ca nu m-as mai regasi niciodata!

...undeva, candva, cineva...Niciodata!