Ai avut vreodată sentimentul că te sufoci? Că dintr-o dată aerul nu mai reprezintă nimic?
Că simţi undeva, în capul pieptului că te arde?
Ai simţit vreodată că eşti depăşit de cineva mai rapid decât tine iar picioarele nu te mai ajută deloc?
Ai simţit vreodată focul? Focul ăla care îţi arde pielea pana la oase, până nu mai poţi respira?
Ai simţit vreodată că eşti singur? Singurătatea specifică unei peşteri umede unde nici lumina dar nici întunericul nu reprezintă ceva.
Ei bine, dacă ai simţit toate acestea atunci ai trăit.
Precum focul arde lemnele aşa ardem noi în vîltoarea existenţei.
Pentru că a trăi înseamnă a arde.
Că simţi undeva, în capul pieptului că te arde?
Ai simţit vreodată că eşti depăşit de cineva mai rapid decât tine iar picioarele nu te mai ajută deloc?
Ai simţit vreodată focul? Focul ăla care îţi arde pielea pana la oase, până nu mai poţi respira?
Ai simţit vreodată că eşti singur? Singurătatea specifică unei peşteri umede unde nici lumina dar nici întunericul nu reprezintă ceva.
Ei bine, dacă ai simţit toate acestea atunci ai trăit.
Precum focul arde lemnele aşa ardem noi în vîltoarea existenţei.
Pentru că a trăi înseamnă a arde.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu