Iubito, de cand am ajuns aici totul imi pare ciudat. Oamenii ce ma inconjoara sunt rai dar in acelasi timp calzi. Imi zambesc intr-un mod ciudat si in acelasi timp ma urasc.
Eu le zambesc la fel.
Nu am sentimente fata de ei. Stii doar ca nu pot simti nimic fata de nimeni. Eu doar pe tine... Doar pe tine... Nimic... Te iubesc. La conac stiu ca este rece. Asa este toamna. Dar te rog sa rezisti. Eu te iubesc.
E singura lumina de care avem nevoie. Faptul ca te iubesc. Restul e intuneric iubito.
Un intuneric mort, ca o noapte de toamna. Auzi? Sunt lupii... Flamanzi de carne umana. Flamanzi de tot ceea ce iubirea poate transpune intr-un mod barbar.
Eu nu renunt. Niciodata. Te iubesc. Si plang...si te iubesc...si plang... Ca un vulcan. Fara stapanire, fara capat... Te iubesc, Laura...
Te iubesc... nu pot... Nu pot sa scriu...Am incremenit...Te iubesc...
E un ceva in totul.
In totul sau nimic. Mai stii cand mergeam prin ninsoare si plangeam stiind ca nu mai esti a mea ? Sigur stii... Plangeam. Dar nu pentru ca sufeream. Ci pentru ca te iubeam. Ca un nebun. Ca un nesafarsit... Oh... Ca un nesfarsit...
Si inca te iubesc... Ca totul...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu